Conceptul de parteneriat public-privat (PPP) exprimă o modalitate de cooperare între autoritatea publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru furnizarea unor servicii publice de calitate.
În mod fundamental, parteneriatul public-privat asigură serviciul public în totalitate sau parţial, în funcţie de fondurile private atrase şi face apel la know-how-ul sectorului privat.
Cooperarea dintre sectorul public şi cel privat poate lua forme diverse, de la simpla relaţie dintre cumpărătorul şi vânzătorul unui bun la companii mixte cu structură complexă. Este de semnalat şi faptul că interdependenţe complexe guvernează şi relaţiile din interiorul sectorului public, conectate la dezvoltările serviciilor publice.
Un PPP este în principal o tranzacţie care transferă responsabilitatea generală pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiţii cu scop comercial către o companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă îşi păstrează responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi, putând fi incluse aici structuri precum contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de joint-venture, contracte de proiectare şi construcţie etc.
Rezumand, Partenariatul Public Privat (PPP) este o relatie institutionalizata intre o autoritate publica si o persoana juridica de drept privat (societate sau ONG) si care are drept finalitate realizarea unui proiect, a unui obiectiv sau a unei misiuni.
PPP “contractual” desemneaza orice relatie bazata pe un contract comercial/contract de concesiune/de servicii.
PPP “institutional” desemneaza o relatie generata de participarea la capitalul social (asociere/actionariat) cu implicarea unei persoane juridice – societati comerciale.
